1. Prima pagina
  2. »
  3. Maestrul Mierar
  4. »
  5. Maestrul Mierar, apicultor
  6. »
  7. Cine este Maestrul Mierar

Cine este Maestrul Mierar

Cine este Maestrul Mierar

Am decis să împărtășesc tocmai această experienţă, chiar de la început, fiindcă, pe de o parte, conține multe învățăminte și pentru tine, iar pe de altă parte, îţi vei putea crea cea mai clară imagine despre mine:
      - de ce susțin atât de ferm medicina naturistă și cred în proprietățile benefice, vindecătoare ale produselor din stup – de care și eu însumi am beneficiat de nenumărate ori.

La 20 de ani mi s-a întâmplat acel lucru de care se teme fiecare copil...

Tatăl meu a fost diagnosticat cu o tumoare cerebrală cu un diametru de 5 cm. Ulterior s-a stabilit că este malignă. Țin minte foarte clar acel moment, când am rămas singur cu medicul diagnostician și l-am întrebat „care sunt șansele de supraviețuire ale tatălui meu?” Medicul a răspuns scurt și la obiect: „...cca. 5%”.

La început ne-au informat cu mai mult tact, dar spus așa, direct, era îngrozitor. În acel moment mi s-a uscat gura și au început să-mi tremure picioarele. Am simțit în gât acel nod, din cauza căruia nu am reușit să scot pe gură o propoziție normală.
În ziua următoare mama și cu mine ne-am șters lacrimile și am început să ne pregătim de intervenția chirurgicală cerebrală foarte riscantă...

Tatăl meu era un om puternic chiar și așa bolnav, iar mama mea era delirant de perseverentă. Ca rezultat al luptei lor de jumătate de an, tatăl meu a învățat iar să meargă și să vorbească. Doar acele persoane care îl cunoșteau de multă vreme și-au dat seama de urmele gravei intervenții . S-a simțit un ritm mai lent al vorbirii sale.

Între timp a facut chimioterapie. Cine a trecut prin asta știe exact cât de mult slăbește organismul bolnavului un astfel de tratament. Aș putea spune că pune la pământ sistemul imunitar.

Am putut să ne bucurăm unul de altul doar un an

Tot acolo s-a dezvoltat iar tumoarea, care creștea într-un ritm alarmant.

Am început pregătirile pentru o nouă intervenție chirurgicală. După ce tatăl meu s-a trezit și după a doua intervenție, a început totul din nou. A trebuit să învețe din nou să umble și să vorbească. Medicul i-a recomandat din nou chimioterapia, dar acum știam deja cât de mult o să-i solicite organismul bolnav.

Am văzut că este mai slăbit decât la primul tratament și nu era sigur că va supraviețui tratamentului brutal. Pe propria răspundere am refuzat chimioterapia. Drumul necunoscut ales de noi a însemnat „dietă și terapie prin mișcare” pe care în mare parte l-am elaborat noi acasă, în familie.

Pe scurt asta înseamnă că am asigurat bolnavului cantitatea și calitatea corespunzătoare de alimente, cu o gamă largă de vitamine și oligoelemente. Am vorbit foarte mult cu tata ca să-i fortificăm cheful de viață, credința și entuziasmul.

Tatăl meu a pășit din nou, încet, pe drumul refacerii. O multime de legume crude și fierte, fructe, infuziile din plante medicinale, sucurile de fructe, miere, propolis, vitamina C, etc. au devenit o parte importantă din viața lui.
Din când în când am intercalat și tratament cu polen. Am scăpat în întregime de chimicale, am băut doar apă de izvor, am gătit tot cu apă de izvor, majoritatea alimentelor au fost procurate de la rudele, cunoștințele de la țară, precum din grădina noastră.

 

Atunci când oboseam ne prindea bine înțelepciunea bunicii mele, pe care o aud și acum: „Băiatul meu drag, împreună cu omul Dumnezeu a creat și bolile, dar i-a dat și medicamentul aferent! Trebuie doar să ne uităm în jurul nostru!”

Despre bunica mea trebuie știut că s-a născut într-o comunitate mică, departe de civilizație, într-un mediu restrâns unde trăiau aproximativ 8 familii. Și-au produs tot de ce aveau nevoie pentru uz personal, se lecuiau, atât pe ei înșiși, cât și animalele lor, în special cu plante medicinale.
Cunoștințele au trecut de la o generație la alta, și ea le-a primit de la părinții ei. Bunica ne-a explicat ce fel de plante medicinale să folosim.

 

Am schimbat chiar și produsele de îngrijire cu produse naturale. Aproape total am scos din meniul familiei făina, zahărul și o parte din cărnuri. Am folosit doar sare neprelucrată.

Acesta a fost un punct de cotitură foarte important în viața mea

"am ințeles că schimbarea și remediile naturale bine alese pot îmbunătăți, salva vieți"

Atunci a început să mă preocupe mai intens „credința” în efectele vindecătoare a produselor stupului și a plantelor medicinale. Am decis că voi produce doar produse de stup curate, care nu conțin chimicale și ale căror valoare terapeutică este completă. Nu a mai fost important principiul „să producem cât mai mult”, doar respectarea modului de viață instinctiv al albinelor.

Nici în ziua de azi nu știu ce a provocat boala tatălui meu, deoarece niciodată nu a fumat, nu a băut, nu a dus o viață desfrânată, dar sunt sigur că ceva a răsturnat un echilibru în organismul său. De cele mai multe ori o astfel de boală nu poate fi pusă pe seama unui motiv dat, ci este rezultatul unei combinații de factori.
Știm că chimicalele ne contaminează, industria alimentară și chimică nu este zgârcită în acest domeniu, dar și unele forme ale stresului măresc șansele de dezvoltare a cancerului.

Întorcându-mă la cazul tatălui meu, după căteva luni de restabilire a trăit o viață completă, nu a mai fost nici urmă de cancer și așa a rămas până în ziua decesului. Astfel l-am avut lângă noi încă un deceniu.
 


(Fetița din stânga bunicului stă acum în stânga mea, ea este mama mea. M-a uimit prin faptul că și-a asumat lupta dură și calea încă necunoscută în acel moment)


PS. Sunt convins că tratamentele populare tradiționale și tratamentele medicale moderne nu sunt adversari sau rivali, ci se completează reciproc.

PPS. În cele de mai sus nu am scris rețeta exactă, deoarece nu doresc ca cineva să o perceapă și să o aplice mot a mot ca pe o prescripție, deoarece nu există rețetă exactă, nu există doi bolnavi de cancer la fel, doar MOD DE VIAȚĂ, ALIMENTAȚIE ȘI GÂNDIRE SCHIMBATE.


Îți doresc o zi cu multă sănătate!
Szabi, Maestrul Mierar