Afară pare primăvară: prima zi cu adevărat caldă și însorită, dar în natură încă e un „gol” — albinele, în afară de apă, nu găsesc altceva. Îți povestesc morala pe care am învățat-o de la ele: o lecție simplă despre grijă și răsplată.
Albinele, ies la zbor, se „dezmorțesc”, își fac zborul de curățire și parcă tot locul prinde din nou viață. E una dintre acele zile care îmi amintesc de ce îmi place apicultura: vezi bucuria lor în aer și simți cum se schimbă energia din stupină.
Pentru albine, e începutul reluării. Pentru mine, ca apicultor, e și unul dintre cele mai importante momente de verificare din întreg sezonul. În astfel de zile mă uit, pe scurt, la lucrurile esențiale:
• au hrană suficientă
• au matcă
• cum arată populația, cât de bine au ieșit din iarnă
De multe ori, problemele apar tocmai acum: afară pare „primăvară”, dar natura încă nu oferă hrană. Până la primul strop de nectar mai trece timp. E acea perioadă în care albinele încep să consume mai mult (pentru că se mișcă, cresc puiet, încălzesc cuibul), dar nu au de unde să aducă suficient din exterior.
Și exact atunci pot apărea pierderi, pur și simplu din lipsă de rezerve.
Iar acolo unde am observat că nu mai este hrană suficientă, am intervenit ca să le ajut să treacă de această etapă sensibilă. Am ales să le hrănesc cu miere cristalizată. Și da, recunosc: când ai sute de familii, orice astfel de decizie se vede imediat în cifre. Vorbim de sute de kilograme de miere. Este o investiție majoră.
Dar ar fi greșit să gândesc doar din punct de vedere financiar, pentru că beneficiile sunt mult mai mari decât costul aparent.
Astfel am pus miere cristalizată în pungi subțiri, ca albina să poată găuri,și am așezat pungile deasupra ramelor, astfel încât albinele să ajungă ușor la ea. E o soluție simplă și eficientă: hrana este la îndemână, familia nu riscă să rămână fără resurse, iar dezvoltarea poate continua până când natura începe să ofere din nou nectar.
Diferența importantă este că mierea nu înseamnă doar „să nu moară de foame”. Mierea înseamnă hrană naturală, exact ceea ce albinele știu să folosească cel mai bine. În perioada asta, ajutorul la timp schimbă complet traiectoria unei familii: de la „abia se ține” la „pornește în forță”.
Și aici vine partea care, contează cel mai mult: mierea oferă un start exploziv.
Cu hrană bună și constantă, crește ouatul mătcii, iar odată cu el crește și generația nouă de albine care eclozează. Este cunoscut în apicultură că albinele care au trecut iarna nu mai trăiesc mult – de regulă țin familia până în martie, după care se duc rând pe rând. De atunci încolo, viitorul familiei stă în albinele tinere: ele trebuie să devină forța de lucru, să crească populația, să curețe, să clădească, să pregătească familia pentru cules.
De aceea, pentru mine, cheia e simplă: dacă vrei familii puternice, le oferi tot ce e mai bun atunci când contează cel mai mult. Mierea aceasta este, până la urmă, munca lor de anul trecut. Eu doar le-o dau înapoi, ca un avans. E un gest de responsabilitate, nu o cheltuială fără rost.
Iar răsplata vine. O familie care pornește bine în primăvară îți întoarce înzecit: populație mare la timp, sănătate, rezistență, și șanse bune să ajungă puternică exact când începe culesul.
Practic, kilogramul oferit acum nu se pierde – se transformă în rezultate și în produse apicole veritabile.
Iarna m-a lăsat cu stocuri tot mai mici — multe produse apicole sunt deja epuizate, iar la altele mai am rezerve doar pentru câteva săptămâni.
PS.Abia aștept începutul sezonului, deși știu, mai sunt încă vreo trei luni: polen prun și porumbar, miere de primăvară, apoi cea de păpădie și toate bunătățile care vin rând pe rând.
Szabi, Maestrul Mierar
Apicultor vizionar
Tehnician nutriționist
Adept al metodelor holistice de vindecare
